EL ROMAN

La Base vine un roman
Cu ochii stinsi, cu capul span:
Sunt, Base, de neam romanesc
Si catre dumneata pornesc
Sa vand cu ce raman.

Caci trei copii de foame mor,
uscat e cerul gurii lor;
si de amar indelungat
nevestei mele i-a secat
al laptelui izvor.

Ciracii toti ies din birou
sa vada oaspele erou
ce se despoaie de costum
culoarea negrului de fum
cu iz de camgarn nou.

Am imbracat avutul tot
si dupa cate eu socot
face chiar un miar de lei.
Tu da-mi pe el la roni cati vrei
Si-o palma peste bot!

O mie de-euroi primesti?
o, Base, cat de darnic esti,
mai mult decat in visul meu;
sa-ti rasplateasca Dumnezeu
asa cum imi platesti!

Si dac-aici m-am despuiat,
e-o fapta fara de pacat!
caci nu mai am ce sa imbrac
nici macar panza unui sac
la ghena aruncat.

Ia-ti banii, omule nebun,
nu sta de doua ori sa-ti spun!
Du-te-n orasul tau ori sat
si spune ca te-am ajutat
cu sfoara si sapun!

Dar, Base, daca ma gandesc,
ca tot poporul romanesc,
costumul meu e inca bun,
nu poate fi carne de tun!
Ia-ti darul diavolesc!

Femeia mea, ce-o spune ea,
cand fara haine m-o vedea,
umbland prin lume despuiat
si mai sarac, descreierat
cu soarta si mai rea?

Copiii mei cum sa-i imbun
ca am franghie si sapun,
primita ca un dar regesc
de la un domn de neam basesc,
mai, frunza de alun?

Mai bine-l tai cu brisca mea
uite asa si inc-asa!
nici tu sa nu-l poti imbraca,
iar eu sa te pot blestema
ca pe o tinichea!

Da Base semn: sa mi-l legati
si sobolanilor sa-l dati,
juma' de leafa sa-i luati
cum este legea in Carpati
si la paduchii lati!

NICU.