Poarta un nume care, prescurtat, ne e rusine sa-l rostim,fiindca rimeaza cu DUCA-SE; la drept vorbind nu e chiar o rima, ci o asonanta.
Ne intrabam cum sa fim si noi anticomunisti.E ca si cand am asista la transformarea unui dulau voinic, ciobanesc, rau si latos, intr-un Samurache pitigaiat, jegos si ragusit.
Ce e un comunist?E in primul rand adversarul bine plasat al oricarui intelectual.Cu alte cuvinte,comunistul nu sufera intelectualii adevarati, pur-sange,am putea spune.Dar de ce? Pentru ca asa cum se spunea si se canta odata,Azi la carma stau oamenii muncii,/ muncitorii condusi de partid../.intreceri, intreceri/ ciocane si seceri/, sa batem fierul cat e cald.
Comunistul nu citeste ce trebuie sa fie citit;de aceea ii uraste pe cititorii adevarati.Mai bine frecventeaza localurile cu nume aurit si femeile cu coama ca spicul graului copt.
In ochii acestei bestii cu chip exterior de om, dar invadat in interiorul sau de excrementele Satanei si de crivatul aspru al invidiei, se vede ura incaruntita de neputinta si de venin.
Dar ce spunem noi? Acest chip nemaipomenit de badaran si de proasta crestere parinteasca e de fapt ciclopic;are numai un singur ochi care bine ar fi fost sa-i fi salasuit intr-o caverna plina de puroi din mijlocul fruntii netede de unde parul a evadat.
Dumnealui cocotatul si protejatul flacarii violete este prototipul, expresia de inalta tinuta artistica a comunistului deghizat in anti-comunist, ascuns cu nerusinare sub aspectul unui om care doreste prosperitatea natiunii din care face parte, cand de fapt el ascunde in maruntaiele sale si in inima lui colcaind de viermi un egoism everstic, demn sa putrezeasca in veci de veci intr-un hau cat groapa Marianelor din Oceanul Pacific.
Fie-i tarana usoara!
NICU.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu